Israelul și Statele Unite ale Americii lansarea unui război împotriva Iranului vor avea o serie de impacturi complexe și{0}}de mare amploare asupra prețurilor industriei de fabricare a produselor din plastic. Putem înțelege aceste efecte din șase perspective, fiecare acționând ca un angrenaj separat care se interconecta cu altele, conducând în mod colectiv fluctuațiile bruște ale prețurilor plasticului.
Sursele primare de plastic sunt petrolul și gazele naturale. Imaginați-vă că plasticul este „transformat” din țiței prin procesare complexă. Iranul este una dintre cele mai importante națiuni-producătoare de petrol din lume și, dacă ar fi implicat în război, prima care va fi afectată ar fi producția și transportul de petrol brut.
Imaginați-vă dacă transportul în strâmtoarea Hormuz ar fi întrerupt din cauza unui conflict militar, nu numai că ar duce la o reducere a transportului unor mărfuri, ci și ar întrerupe direct „drumul principal” pentru exporturile de țiței din Orientul Mijlociu.
Impact direct: Milioane de barili de țiței nu pot fi încărcați în petroliere internaționale în fiecare zi, iar aceste țiței nu pot fi transportate la rafinăriile din Asia și Europa.
Panică în lanț: Rafinăriile majore vor licita pentru stocurile de țiței existente pe piață cu orice preț, din cauza preocupărilor legate de viitoarele deficite de aprovizionare cu materii prime, ceea ce duce la creșterea explozivă a prețurilor petrolului pe piața spot. Această creștere nu mai este o urcare lentă, ci un salt instantaneu.
Această criză geopolitică a materiilor prime va evolua în cele din urmă într-un test brutal pentru companiile de prelucrare a plasticului.
Primul strat de presiune: creșterea prețului țițeiului se transmite rapid la materiile prime chimice de bază (cum ar fi monomer etilena și propilena), ceea ce duce la o creștere a prețului franco fabrică al peletelor de plastic.
Al doilea strat de presiune: pentru producătorii de produse din plastic din aval (cum ar fi cei care produc coșuri de gunoi de 240 L), se confruntă cu dilema „„făina este mai scumpă decât pâinea””. Datorită proporției mari de materii prime în cost, acestea nu au aproape spațiu pentru digestia internă.
Al treilea strat de presiune: dacă produsul finit nu este majorat în preț, întreprinderea se va confrunta cu pierderi; Dacă prețurile sunt crescute, poate duce și la pierderea clienților sensibili la preț. Această dilemă va pune multe întreprinderi mici și mijlocii-într-o criză de supraviețuire, forțându-le să se lupte la limita profiturilor scăzute sau chiar negative.”
Creșterea prețului țițeiului înseamnă că și costul materiilor prime de bază pentru producerea materialelor plastice, precum nafta, etilena, propilena etc., va crește vertiginos. Creșterea prețului acestor materii prime va fi în cele din urmă ca un releu, transmis strat cu strat costului de producție al particulelor de plastic (cum ar fi HDPE, PP, PET, etc.). Pentru întreprinderile care produc coșuri de gunoi din plastic, paleți din plastic, cutii de plastic și pungi de plastic, costurile materiilor prime reprezintă de obicei 70% -80% din costul total. Odată ce prețul crește la sursă, dacă nu îl ridică, aproape că nu vor avea profit și chiar vor pierde bani.
Producția modernă este globalizată, iar părțile unui produs pot veni din întreaga lume. Războiul va fi ca o foarfecă, tăind fără milă aceste rețele complexe de lanțuri de aprovizionare.
Iranul însuși este, de asemenea, un important producător de produse chimice. Războiul nu numai că distruge fabricile petrochimice din interiorul granițelor sale, dar și forțează țările vecine, cum ar fi Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, să suspende sau să reducă activitățile de producție în zone cu-risc ridicat din motive de securitate. Capacitatea de producție a materiei prime plastice a acestor țări reprezintă o proporție considerabilă din totalul mondial. Odată ce producția este oprită, va apărea brusc un deficit major în aprovizionarea globală cu materii prime plastice.
Porturile din zonele de război vor fi închise, aeroporturile vor fi închise, iar rutele maritime majore vor deveni periculoase. Chiar și în fabricile de produse din plastic din China sau Europa, dacă se bazează pe un aditiv cheie, un masterbatch sau un tip special de particule de plastic care se întâmplă să fie produse în sau în jurul zonelor rupte de război-, se vor confrunta cu riscul întreruperii aprovizionării. Chiar dacă alternative pot fi găsite în altă parte, este nevoie de timp și costuri mai mari. În această perioadă, fabricile se pot confrunta cu dilema „gătirii fără orez”, împingând și mai mult prețurile stocurilor existente.
De exemplu, o fabrică de matrițe care produce capace-de coș de gunoi din plastic de ultimă generație în Italia a fost forțată să se închidă din cauza lipsei unui gaz industrial importat din Iran. Acest lucru va face ca fabricile din întreaga lume care așteaptă ca acest capac să finalizeze produsul final să oprească și producția. Acest fenomen de „lipsează o verigă, tăind întreaga imagine” va face ca fiecare verigă din lanțul industriei plasticului să fie tensionată, iar oamenii nu pot accepta decât prețuri mai mari pentru a se grăbi să cumpere materii prime și accesorii limitate.
Chiar dacă se produc materii prime și produse din plastic, modul de transport al acestora către cumpărători va deveni o provocare uriașă.
După izbucnirea războiului, orice navă comercială care trece prin Orientul Mijlociu, în special lângă Golful Persic și Strâmtoarea Ormuz, se confruntă cu riscul de a fi lovită accidental de rachete, distrusă de mine sau reținută. Companiile de transport maritim nu sunt militari, nu își vor asuma riscuri. Prin urmare, vor impune imediat o „suprataxă de risc de război” mare pe toate rutele care trec prin apele relevante. Acest cost este transferat direct către expeditor, care este importatorul și exportatorul de produse din plastic și, în cele din urmă, se reflectă în prețul produselor finite din plastic.
La fel ca și costurile de transport, și costul asigurării mărfurilor și navelor va crește exponențial. Companiile de asigurări vor reevalua tarifele pe baza riscurilor de război, iar prima pentru o navă de marfă valoroasă și încărcătura acesteia poate crește de câteva ori sau chiar de zeci de ori. Acesta este, de asemenea, un cost, care în cele din urmă va fi adăugat la prețul produselor din plastic.
din motive de siguranță, companiile de transport maritim vor face ocolire a navelor. De exemplu, o navă care a navigat inițial prin Canalul Suez poate fi nevoită să ocolească în jurul Capului Bunei Speranțe din Africa. Această rundă va crește călătoria și timpul cu 10 zile până la două săptămâni. Acest lucru nu înseamnă doar o creștere a costurilor de transport (consum mai mare de combustibil, timp mai lung de ocupare a navei), ci și un ciclu de rotație mai lent al fondurilor. Pentru cumpărătorii care trebuie să livreze la timp, timpul înseamnă bani. Pentru a respecta termenul limită, aceștia trebuie uneori să accepte transportul aerian, care este o metodă mai costisitoare. Pentru produsele grele din plastic, costul transportului aerian este aproape insuportabil.
Speculatorii de pe piața financiară sunt ca rechinii care miros mirosul de sânge, orice turbulență majoră este o oportunitate pentru ei de a specula.
Atât țițeiul, cât și materiile prime din plastic (cum ar fi polipropilena și polietilena) au piețe futures. Când vor veni știri despre război, o mare cantitate de fonduri speculative va pătrunde pe aceste piețe, pariând că prețurile vor crește vertiginos în viitor. Ordinele lor de cumpărare vor crește rapid prețurile futures. Și prețurile futures pot afecta, de asemenea, așteptările psihologice ale pieței spot. Furnizorii spot își vor majora în mod natural prețurile franco fabrică atunci când văd o creștere semnificativă a prețurilor futures, chiar dacă costurile lor reale de producție nu s-au schimbat imediat.
În această atmosferă, fabricile de produse din plastic din aval și comercianții vor intra în panică. Ei sunt îngrijorați că dacă nu cumpără astăzi, mâine va fi și mai scump și, chiar dacă au bani, nu-i vor putea cumpăra. Așadar, toată lumea s-a repezit la piață pentru a cumpăra materii prime, formând un „tezaurizare de panică”. Această creștere rapidă a cererii pe termen scurt va exacerba și mai mult situația strânsă a ofertei, formând o profeție care se împlinește: deoarece oamenii se așteaptă la creșteri de preț și se grăbesc să cumpere, graba în sine duce la o creștere reală a prețurilor.
În timpul războiului, informațiile sunt haotice și adevărate sau false. Un articol de știri false despre bombardarea unei mari fabrici chimice ar putea crește prețurile în câteva minute. Când apar știrile de clarificare, poate fi dificil ca prețul să revină complet la poziția inițială. Acest comportament speculativ care exploatează asimetria informațională și fluctuațiile emoționale poate face ca prețurile plasticului să fluctueze dramatic, deviând cu mult de la adevărata lor valoare fundamentală.
Impactul războiului asupra economiei este o sabie cu două-tăisuri. Deși crește costurile, poate, de asemenea, suprima cererea în anumite domenii.
Războaiele la scară largă vin adesea cu o incertitudine crescută cu privire la perspectivele economice globale. Atât întreprinderile, cât și consumatorii vor deveni precauți. Întreprinderile își vor amâna planurile de expansiune și își vor reduce cererea de echipamente și ambalaje noi. Consumatorii își vor strânge portofelele și își vor reduce achizițiile de articole neesențiale. Produsele din plastic sunt utilizate pe scară largă în domenii precum automobile, electrocasnice, electronice de larg consum, jucării etc. Dacă vânzările acestor produse terminale scad, cererea de piese din plastic va scădea în mod natural. Această scădere a cererii poate deveni treptat evidentă după izbucnirea războiului, formând un joc complex cu costurile din amonte care cresc vertiginos.
Dacă țări precum Statele Unite și Israel sunt prinse în război, resursele lor financiare guvernamentale vor fi înclinate puternic către sectoarele militar și de apărare. Bugetul care ar fi putut fi folosit pentru construirea infrastructurii și proiecte de mediu (cum ar fi achiziționarea de noi coșuri de sortare și reciclare a deșeurilor) va fi comprimat. Pentru șeful extinderii industriei de depozitare portuară, dacă mediul economic nu este bun și guvernul reduce sprijinul și asistența pentru proiectele de depozitare portuară, poate fi, de asemenea, afectată dorința și capacitatea sa de a achiziționa noi cutii logistice și paleți din plastic.
Când prețurile plasticului devin excepțional de scumpe din cauza războiului, unii utilizatori din aval vor începe să caute alternative sau să găsească modalități de a economisi la utilizare. De exemplu, fabricile de ambalare pot face grosimea pungilor de ambalare din plastic mai subțire; Companiile de construcții pot lua în considerare utilizarea mai multor metal sau lemn în loc de țevi de plastic. Acest tip de comportament frugal și efect de substituție, deși nu poate inversa creșterea prețurilor pe termen scurt, va avea un anumit efect inhibitor asupra cererii totale de materiale plastice pe termen lung, limitând astfel, într-o oarecare măsură, creșterea nelimitată a prețurilor.
Războiul va schimba peisajul politic și economic global, iar fluxul comercial și modelul concurenței din industria plasticului vor suferi, de asemenea, schimbări profunde ca urmare.
Este probabil ca Statele Unite să impună sancțiuni mai severe Iranului și chiar să își unească forțele cu aliații pentru a interzice în comun petrolul și produsele chimice ale Iranului. Acest lucru este echivalent cu ștergerea Iranului, țara furnizor originală, de pe piața globală. Cine va umple golul de piață lăsat în urmă? Ar putea fi chiar Statele Unite (creșterea producției de petrol de șist și gaze naturale) sau alte țări producătoare de petrol care nu sunt afectate de sancțiuni. Pentru industria plasticului, aceasta înseamnă că canalele de achiziții trebuie să fie supuse unei-restructurari la scară largă. Fabricile care au importat inițial materii prime din Iran trebuie să apeleze la Statele Unite sau alte regiuni pentru achiziții, ceea ce va schimba echilibrul global al cererii și ofertei și sistemul de prețuri al materiilor prime plastice.
Riscul de război va face multe corporații multinaționale să realizeze că dependența excesivă de o sursă unică de aprovizionare îndepărtată și instabilă din punct de vedere politic este extrem de periculoasă. Acest lucru va accelera tendința „China+1” sau externalizarea nearshore. De exemplu, clienții noștri pot fi mai înclinați să cumpere din China, care este relativ sigură și are relații comerciale stabile, și chiar speră că furnizorii chinezi pot stabili unele puncte de stocare sau de asamblare la nivel local pentru a evita riscurile în lanțul de aprovizionare oceanic. Acest lucru va consolida poziția avantajoasă a Chinei ca „fabrică mondială” în domeniul produselor din plastic.
Prețurile ridicate pe termen lung la petrol și plastic vor forța companiile de producție de plastic să se supună inovațiilor tehnologice. Pe de o parte, vor lucra mai mult pentru a dezvolta o tehnologie ușoară și a produce produse la fel de robuste, cu mai puțin plastic (cum ar fi coșurile de gunoi mai subțiri, dar cu rezistență constantă). Pe de altă parte, economia de reciclare a materialelor plastice va fi mult îmbunătățită. Atunci când prețul materialelor plastice virgine este mare, utilizarea materialelor reciclate (PCR) devine foarte rentabilă-. Acest lucru va stimula dezvoltarea întregii industrii de reciclare a plasticului și va promova tranziția industriei către o economie circulară. Avem clienți ai companiilor de reciclare ale căror „produse” (materiale plastice reciclate) își pot vedea valoarea explodând ca rezultat.
În concluzie
Un război-la scară largă în Orientul Mijlociu va lovi industria de producție a plasticului ca o lovitură grea din mai multe dimensiuni, cum ar fi costul, logistica, psihologia, cererea și modelul, conducând în cele din urmă la o creștere bruscă a prețurilor produselor din plastic pe termen scurt și, potențial, remodelând modul de operare al întregii industrie pe termen lung.
